joi, 28 mai 2009

ROMÂNIA, TREZEŞTE-TE!

Am realizat acest blog dintr-un singur motiv: să aduc la cunoştiinţă celor care vor să asculte şi să înţeleagă modul în care băncile din România ne înrobesc.

De la început vreau să clarific cîteva lucruri. Nu sunt total împotriva băncilor (sau ca să folosesc un termen mai oficial, a instituţiilor bancare), deoarece, în teorie, ele sunt cele ce distribuie surplusul de bani din economie, de la cei care au acest surplus (persoane fizice, persoane juridice etc.) către cei care au nevoie de acest surplus (persoane fizice - pentru credite de consum, de nevoi personale etc.; persoane juridice - credite pentru investiţii, credite pentru capital de lucru etc.). Mai pe scurt (şi în continuare am să încerc să scriu în termeni cât mai simplii), sistemul bancar este, teoretic, acel motor care pune în funcţiune economia unei ţări.

Banii au fost "inventaţi" pentru a se facilita schimbul de bogăţie dintre două persoane. Nu am să intru în multe amănunte, însă un singur lucru este de reţinut: cei care au "inventat" banii au avut acest scop nobil de a ajuta oamenii să nu se mai chinuie cu trocul, o metodă învechită.

Dar nici prin cap nu le-a trecut că "invenţia" lor avea sa ducă acestă lume într-un drum fără întoarcere. Dacă scopul banilor era respectat, atunci totul era bine. Însă nu. Oamenii, din dorinţa lor de a avea cât mai mult, de a deţine cât mai multe avuţii, au început să se omoare pentru bani, au asuprit, au înrobit, au înşelat, au... continuaţi voi. Şi au făcut lucru acesta deoarece era greu. Era greu să ai bani şi avuţii doar cu muncă asiduuă.

Şi anii au trecut. Am ajuns în zilele de astăzi unde cei care ne asupresc, ne înrobesc nu mai folosesc arme. Nu, ei folosesc contracte de credit ce se pot modifica unilateral, dar numai de către ei, iau comisioane şi dacă păşeşti în "templul" lor, te pun să stai la cozi să le dai "darul", te fac să te simţi neînsemnat, mic, fără niciun fel de putere în faţa "grandorii" lor. Deci nimic nu s-a schimbat faţă de sclavagism şi alte forme de dominare în masă. Măcar atunci ştiai că dacă nu te supui, erai lovit cu biciul.

Nu instig la revoltă. Spun doar ce voi face eu. În primul rând voi intra în "templu" cu capul sus, mă voi duce la un funcţionar şi voi zice cu putere în glas: "Vreau un credit". Nu "Bună ziua, aş dori şi eu un credit". Binenţeles că cei de acolo vor sări ca nişte "şacali", cu fraze de genul : "Da cum să nu, să vedem dacă sunteţi eligibil, aveţi nevoie de adeverinţă de salariu, de...". "Na". "Haideţi să semnăm contractul". "Staţi aşa să CITIM contractul" zic eu. Acum le veţi vedea ochii cum se umplu de nedumerire: "ce contract să mai citim, ăsta nu ştie că acest contract se semnează cu ochii închişi, fără să mai fie citit?". "Ia să vedem: ce scrie aici, la paragraful ăsta, dobânda se poate modifica UNILATERAL de către bancă?;dobânda este variabilă? dobânda anuală este de 20%? şi DAE, cât e DAE? Eu zic să NEGOCIEM: scoatem paragraful cu unilateral, PENTRU CĂ E ILEGAL, NEGOCIEM dobânda, pot să ofer maxim 5%, fixă pe toată perioada contractului, stabilim nivelul comisioanelor PRIN CONTRACT, scoatem comisionul de plată anticipată". "Ceeee?" or să zică ei, "dar acest contract este standard, nu se poate negocia" . "Daaaa?" am să zic eu. "Atunci...bine. La revedere". Şi am să intru în alt "templu". Şi am să fac la fel. Şi pot pune un pariu: nicio bancă nu va "negocia".

Nu spun că cei care lucrează în bănci sunt aceşti "şacali", dar ei sunt îndoctrinaţi, sunt "înfometaţi" şi li se "dă ordin" să nu discute contractele altfel.... Şi ei din nevoie sau de nevoie se supun. Dar dacă fac parte din acest sistem mârşav, sunt la fel de vinovaţi. La fel de vinovaţi ca cei din conducere, care la rândul lor trebuie să "doneze" (alt termen mai elocvent nu am găsit) altora şi tot aşa. Gândiţi-vă la o caracatiţă care îşi întinde tentaculele peste această lume. Aşa este sistemul bancar. Un sistem piramidal, la capătul căruia se află câţiva oameni bogaţi, nişte "păpuşari" care ne pun să mişcăm cum vor ei, care stabilesc destine, cine trăieşte şi cine moare, în general drumul pe care trebuie să meargă planeta.

Acum stiu că cineva o să zică: "păi stai bă băiatule, dacă eu am nevoie de ceva de ce sa nu iau un credit? Ce, să aştept să îmbătrânesc, să nu mă bucur şi eu de viaţă, să am o casă, maşină, să plec în excursii?". Nu zic să nu. Nu sunt un demagog. Dar hai să vedem ce înseamnă acest lucru. Faci credit, îţi măresc rata că aşa vor şi mai presus POT, îţi mai iei un job să plăteşti rata sau nu mai mănânci ca să plăteşti rata în general munceşti mai mult să plăteşti rata. Te duci în concediu cu maşina ta cea nouă. Crezi că te vei distra? Nu. Te vei gândi cum să plăteşti rata. Şi vei veni mai obosit, mai stresat la locul de muncă, vei deveni mai obosit, mai stresat. Ăsta e preţul pe care-l vei plăti.

După părerea mea asta este soluţia. Să nu ne mai lăsăm călcaţi în picioare, să nu mai intrăm cu capul plecat nicăieri, să ne cunoaştem drepturile. Să nu ne fie frică de repercursiuni, de ameninţări de orice fel. Nu-mi place să citez pe alţii dar nu sunt destul de "filosof" să scot eu ceva. Aşadar: Seneca - “Nicio robie nu-i mai ruşinoasă decât cea de bunăvoie”. “Învaţă a muri! Cine învaţă să moară, nu ştie să mai fie rob. El este deasupra sau cel puţin în afara oricărei împilări". "Cine nu are pentru ce muri nu merită să trăiască" (asta nu ştiu cine a spus-o)

Se naşte de aici o întrebare: "ne-am nscut noi oamenii egali în această lume?". Eu cred că da. Dar apoi avem de ales. Între a fi ascultători, umili, înrobiţi sau a fi demni. Voi ce alegeţi?

16 comentarii:

  1. Ca fapt divers:

    http://chiovari.wordpress.com/2009/05/25/o-mica-mare-hotie-sau-cum-bancile-fac-ce-vor-in-romania/

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu nu m-am inspirat de la altii si nu ma intreb de ce dobanzile si comisioanele sunt asa mari eu ma intreb de ce avem nevoie de astfel de institutii. Ele nu-si au rostu. Protesteaza nu decat vorbi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai pus punctul pe i cu articolul tau, clar si la obiect, pe intelesul tuturor. Bancile iti jupoaie pielea, ai doar senzatia ca esti implinit daca faci un imprumut pentru o masina sau casa, defapt nu faci altceva decat sa iti pui singur catusele la maini si sa inghiti cheia, pentru ca odata indatorat la banca, nu mai ai scapare. Noi suntem casatoriti de 6 ani,nu avem casa si nici masina pentru ca fugim de banci ca de dracu'. Incercam sa facem totul cu puterile noastre, si daca nu vom avea suficiente resurse materiale pentru casa, tot nu facem imprumut in banca. Mai bine stam in cort, ca tiganii.

    RăspundețiȘtergere
  4. In zilele urmatoare, in functie de timpul liber disponibil, voi incerca sa traduc un document din franceza in care se prezinta modul cum pot functiona aceste banci, dar in favoarea noastra a oamenilor. Incerc sa nu ma grabesc, sa traduc cat mai exact. Va fi si o mica istorioara, dar prin ea vom intelege mai bine mecanismul banilor.
    Inca nu m-am dumirit cum e cu blogu asta dar incerc sa deslusesc si sa-l fac mai usor de citit. Important este insa mesajul.
    O seara buna.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Antibancar:
    Ce ai descris tu e capitalismul(salbatic in care traim noi).

    Absolut orice firmulitza functioneaza la fel:
    ceva papusari (patronii) ii manevreaza pe scalvii (angajatii) care iti vand tie un produs sau un serviciu.

    Oricum ca sa fii mai convingator , ar tb. sa iesi din anonimat ,parerea mea :)) (imi place f mult cum zicea nea Nicu V si a devenit un tic "verbal")

    PS. Ce prezinti tu e mai degraba o descriere a unei parti ce tine de un sistem ideologic...care intradevar nu e foarte uman...

    RăspundețiȘtergere
  6. N-ai inteles nimic. Sau poate eu nu m-am exprimat cum trebuie. Recunosc ca am scris cam in graba dar doar din dorinta de a spune mai repede ceva. Si nu pentru bani sau alte foloase. Am spus ce cred.
    Problema este alta. Sa zicem ca eu produc grau. Si am nevoie doar de o parte din el. Ce este peste il schimb pe ceva, sa zicem porumb, dar care il produce altcineva. Sa nu ma mai duc 100 km cu sacii in spinare il cumpar cu bani de la el si eu vand graul altcuiva, tot cu bani. Nu banii sunt problema, ci modul in care manipulam pe altii pentru bani. Avaria, dorinta de a te imbogatii pe seama altora, aici este problema. Eu nu arunc cu pietre si nu spun ca detin adevarul. Nu spun ca stiu eu solutia. Doar atrag atentia ca se poate si altfel. Si, dupa parerea mea, capitalismul este rau. Cel mai rau. Caci, capitalismul inseamna concurenta. Concurenta inseamna supravietuire. Si de aici multe rele: cineva moare ca nu face fata, produsele devin de slaba calitate ca sa se scada pretul sa poti ramane pe piata etc.
    Am terminat o facultate de economie. Si m-au invatat mecanismele pietei. Si ce inseamna capitalismul. Cum se formeaza preturile. Dar nimeni nu mi-a zis ca sunt oameni care mor de foame in acest capitalism. Sau care muncesc pana la epuizare sa-si plateasca ratele la banca. Nimeni nu vede acest lucru. Sau poate ca il stie dar nu-l spune ca sa nu-si piarda locul de munca. Rusine.
    In ce priveste anonimatul, ti-am raspuns in partea cealalta. Nu am nici resursele si nici puterea sa schimb ceva. Recunosc. Dar am un vis...(I have a dream).

    RăspundețiȘtergere
  7. Open Source este un model de economie în continuă înflorire care ocoleşte banul, iar pe deasupra este unul anarhist!

    Oare cum de este posibil ca o economie anarhistă care ocoleşte banul şi în care totul este liber şi gratuit să fie în continuă înflorire? Ce anume poate da viaţă la aşa ceva?

    Eu cred că am găsit un răspuns!

    Oamenii de acolo trăiesc pentru a se lăuda cu creativitatea lor şi nu pentru a se lăuda cu ceea ce au din ceea ce au creat alţii!

    Banul are acest dezavantaj că le dă extrem de multă putere celor ce vor să se laude cu ceea ce este creat de altcineva şi nu de ei.

    Exact aceasta este şi cauza primordială a minciunii.

    Ce este minciuna?

    Minciuna în principiu înseamnă tot ceea ce facem cu scopul de a nu satisface o cerere de informaţie.

    Minciuna are 3 forme de bază şi anume:

    1. Omisiunea
    2. Iluzia
    3. Confuzia

    Toate acestea trei forme ale minciunii una sunt pentru că au un singur scop şi anume acela de a nu se oferi o informaţie atunci când ea e cerută.

    Omisiune înseamnă să oferim o informaţie incompletă să ascundem sau pur şi simplu nu oferim o informaţie care ni se cere, iluzie înseamnă sa ne prefacem ca oferim o informaţie afirmând că există un lucru sau că el nu exista când de fapt nu e adevărat şi confuzie înseamnă să ne prefacem ca oferim informaţia care ni se cere oferind un surogat sau afirmând ca ceva asemănător cu ceea ce e adevărat e de fapt responsabil de o situaţie anume.

    Orice relaţie interumană este un schimb în care se cere ceva şi se oferă ceva. La fel cum se cere şi se oferă obiecte, la fel se cere şi se oferă informaţii. La noi oamenii problema e că schimburile şi orice altceva trebuie să aibă loc mai întâi în mintea noastră pentru ca să poată avea loc în realitate.

    Cauza minciunii este că oamenii trebuie să se laude cu ceea ce e deja creat şi nu cu creativitatea. De ce? Pentru că atunci când o părticică mică din ceva mare şi complex se defectează iar noi nu cunoaştem cum a fost creat acel lucru mare şi complex, va trebui să aruncăm la gunoi întreg lucrul mare şi complex care a fost creat şi cu care noi ne lăudam. Acesta este şi mitul imaginii şi personalităţii în principiu. Noi în loc să arătăm unde este părticica defectă din noi vom ascunde şi vom minţi pentru ca să părem înaintea celorlalţi ceea ce nu suntem. Dacă ceilalţi ne vor observa acea părticică defectă, ei ne vor arunca la gunoi pentru că lauda este pentru ceea ce deja a fost creat şi nu pentru creativitatea noastră.

    Open Source este un model de economie care are la bază lauda pentru creativitate şi nu pentru creaţie. Orice software open source este liber şi nimeni nu trebuie să plătească nimic şi cu toate acestea sistemul funcţionează. Open Source a scos servitutea cu totul din practici, iar competiţia e una a creativităţii şi nu a creaţiei. Softurile open source sunt extrem de complexe iar acest model economic nu doar că funcţionează ci e şi în continuă expansiune!

    Va urma

    RăspundețiȘtergere
  8. Continuare

    Soluţia ar fi una singură şi anume desfiinţarea banului sau interzicerea lui în multe domenii pentru că banul e o armă economică şi nu o resursă economică.

    Armele economice sunt orice activitate prin care se impune o meritocraţie pentru ceea ce e deja creat obstrucţionând astfel posibilitatea altora de a mai crea şi altceva.

    Noi avem în prezent o economie bazată pe arme economice şi nu pe resurse economice. În economia noastră din prezent nimeni nu poate accesa resursele economice dacă nu deţine mai întâi arme economice şi nu luptă cu ele pentru aş distruge adversarii.

    Eu cred că în primul rând trebuie umblat la puterea banului, pentru că banul oferă prea multă putere celor ce vor să se laude cu ceea ce deja a fost creat şi nu cu creativitatea. Banul însă este o putere, dar umblând din mână în mână la mai mulţi, e o putere în mâna a mai mulţi şi deci este o democraţie. Din această cauză banul nu ar trebui desfiinţat în totalitate.

    În prezent banul e o marfă ofertă printr-o piaţă monopol. Banul este în prezent un monopol spre deosebire de acţiuni de exemplu care au o valoare stabilită de către piaţă şi nu dictatorial şi obscur. De aceea eu m-am gândit la un alt tip de monedă care să limiteze puterea de
    cumpărare doar la patru opţiuni şi anume:

    1. Să putem cumpăra şi vinde numai munca altor oameni, adică numai timpul lor individual,
    2. Să reprezinte un fel de acţiuni care să te facă astfel un investitor la orice companie putând astfel să luăm decizii acolo,
    3. Să se poată specula cererea şi oferta de astfel acţiuni,
    4. Să se poată dona numai anonim (putem spune şi că poate vota) în direcţia în care societatea nu poate produce şi oferi ceea ce ne dorim.

    Ideea e că rezultatul muncii nu trebuie sa aibă valoare economica ci numai munca si atât. Numai timpul omului ar trebui să se poată vinde şi cumpăra. Altfel e ca si cum am folosi cuţite sau pistoale pentru ca sa ne batem în competiţia economică. Toate obiectele sau terenurile şi clădirile ar trebui sa devina gratuite pentru ca altfel ele sunt nişte arme economice ca nişte cuţite din punct de vedere economic. Adevăratul lucru de valoare este timpul care a fost dedicat de oameni pentru crearea si producerea acelor obiecte.

    Eu cred că tot ce exista în economie este un rezultat al timpului pe care omul îl dedică creării şi producerii a ceva.

    Prin muncă eu înţeleg orice activitate umană desfăşurată sub presiunea timpului. Oricând faci o treabă anume musai numai într-un interval anume de timp se cheamă că munceşti. Atunci când nu muncim, noi spunem că suntem în timpul liber.

    Va urma

    RăspundețiȘtergere
  9. Continuare

    Problema viitorului dar şi a prezentului este că tehnologia înlocuieşte oamenii în timp ce oamenii trebuie să cumpere tehnologia neavând de unde bani. În situaţia asta oamenii ar trebui să ajungă cumva investitori în tehnologie dar cu ce bani dacă tehnologia îi va lăsa fără locuri de muncă? Deci în viitor ne aşteaptă o politică de tip oligarhic controlată de cei ce deţin controlul banilor. Asta dacă se va permite ca oricine să poată să ceară bani pe orice.

    Problema rarităţii a ceea ce există sau se produce eu zic că trebuie rezolvată printr-un fel de tragere la sorţi sau prin noroc. Trebuie creată o formulă de joc în care şansele tale de câştig să crească invers proporţional cu timpul pentru care vrei să deţii acele obiecte, terenuri sau case care sunt rare. Aceasta e şi legea naturii. Trebuie pur şi simplu să ai noroc pentru ca să te naşti cu un anumit talent în loc să nu te naşti handicapat, sau şi mai rău să te naşti şobolan sau
    vierme.

    În ceea ce propun eu mulţi se vor duce la muncă doar pentru ca să poată vota şi sa se fabrice astfel ceea ce vor ei. Mulţi vor vrea astfel acele acţiuni pentru că ştiu ca pot cumpăra timpul oamenilor cu ele. Vedem cu toţii cum se lupta politicienii pentru voturi de exemplu. Şi mulţi vor vrea acele acţiuni pentru a avea putere de decizie acolo unde se fabrică ceea ce se fabrică.

    Ar mai fi nevoie şi de o instituţie prin care să se poată dovedi cum că tot ceea ce deţii este primit fără plată şi fără servitute, care să stabilească ce anume este rar şi ce nu este rar din ceea ce este oferit pentru satisfacerea nevoilor oamenilor şi care să organizeze şi acel joc de noroc despre care spuneam.

    Avantajul unui astfel de sistem economic ar fi evident interesul oamenilor de a munci numai pentru societate şi nu pentru ei pentru că acei bani sunt doar pentru votat în direcţia în care vrei să producă societatea ceea ce vrei şi nu vei putea fi angajat decât numai de cei
    ce sunt votaţi. Nimeni nu va putea fi corupt pentru că totul e gratuit. Nu e un sistem perfect, dar e un sistem care răsplăteşte creativitatea şi nu raritatea. Raritatea trebuie hotărâtă prin noroc pentru că aşa procedează şi natura. Raritatea nu trebuie hotărâtă de competiţie pentru că astfel oamenii se vor lăuda cu raritatea transformând-o valoare.

    Sfârşit

    RăspundețiȘtergere
  10. Interesant. In sfarsit un mod de a gandi. Poti sa dai un exemplu? Sau eu stiu o simulare? Hai sa incepem cu un sat sau oras mic. Desi nu e bine ce zic acum dar o zic numai pentru puterea exemplului: sa il creem. Sa punem oameni in el si apoi modul de economie gandit. Plus ce rezulta de aici. Sa vedem ce iese. Dar sa nu ne grabim. Eu intai am zis ca voi traduce acel document sa vedem cum poate functiona o economie si fara banci. Dar dureaza. Apoi voi simula la nivelul unui oras sau sat, sa vedem ce iese.
    Multe idei pe care le am am vazut ca le propui si tu. Acele actiuni. Si eu sunt de acord cu acest lucru. Dar nu in sensul lor actual. Om vedea.
    Insa eu cred ca, oricine ar gasi o solutie si sa zicem ca e cea mai buna, avem o problema: OAMENII. Ei trebuie sa se schimbe. Sa-si schimbe modul de a gandi. Si asta e problema.
    Nici eu nu as putea sa ma schimb dupa cum zice altcineva.

    P.S. Postezi undeva? Pune link-ul sa intram si noi. Numai asa, citing si intelegand, de la unul de la altul, vom ajunge la un consens.

    RăspundețiȘtergere
  11. După cum spuneam, sistemul nostru social şi economic se bazeată pe răsplătirea rarităţii în locul răsplătirii creativităţii, iar cei ce vor să se laude cu ceea ce e deja creat primesc în acest sistem cea mai multă putere de decizie pentru că lor le dă cea mai multă putere banul.

    Modelul de economie Open Source deşi este unul anarhist, totuşi funcţionează şi este în continuă înflorire doar pentru simplul motiv că acolo oamenii vor să se laude cu creativitatea lor şi nu cu ceea ce e deja creat. Iată cum acest principiu poate da viaţă până şi unui model de economie anarhist! Oare cu cât mai mult nu ar putea da viaţă unui model de economie in care să fie implicat şi statul?

    Actualul sistem economic pune în jocul servituţii şi competiţiei ceea ce e deja creat, iar crearea şi producţia depinde în foarte mare măsură de ceea ce e deja creat şi produs. Pentru ca să poţi produce ceva tu trebuie să achiziţionezi ceva deja creat şi produs şi dacă nu poţi, atunci nu vei mai crea şi produce nimic oricât de creativ şi de genial ai fi.

    Economia noastră se bazează pe competiţie. Într-o astfel de economie singura ta opţiune este aceea de a te vinde din start celui puternic financiar pentru că altfel nu îţi vei mai putea vedea de creativitatea ta ci va trebui să înfrunţi competitorii din punct de vedere financiar.

    Competiţia înseamnă ca oricine să aibă profit din pierderea celorlalţi şi oricine ar cunoaşte adevărul despre tine să îţi poată sabota poziţia socială, fiind necesar astfel ca minciuna să devină coloana vertebrală a societăţii şi a jocului supravieţuirii.
    După ce ne vindem urmează partea a doua care este servitutea.

    Servitutea este acea motivare de a face un lucru pentru cineva numai şi numai pentru răsplata acelui cineva şi nu pentru că ne-ar interesa cumva problemele acelui cineva. Atunci când nu ne interesează problemele celorlalţi în mod generalizat, toţi vom fi trataţi la fel. Vom avea din ce în ce mai multe probleme care nu ne interesează într-o lume în care mai nimic nu se poate face de o singură persoană şi astfel vor fi foarte puţini cei ce vor fi capabili să rezolve problemele la mulţi, iar lumea va fi condusă numai după mofturile unei oligarhi extrem de bogate şi care va urmări să devină şi mai bogată din cauză că trăiesc într-o lume bazată pe egoism şi competiţie.

    Sistemul economic actual e oricum putred de la bazele lui. Ideea e că în el oamenii care au puterea sunt cei ce vor să se laude deţinând ceea ce e creat deja de alt cineva sau ceea ce e rar.

    Puterea banului ar trebui limitată în aşa fel încât cei ce vor să se laude doar cu ceea ce e creat de altcineva şi cu ceea ce e rar să nu mai deţină ei controlul.

    Totuşi puterea nu înseamnă nimic altceva decât tot ceea ce îi poate face pe oameni să facă numai ceea ce vrei tu. Problema e că şi tehnologia poate să facă ceea ce vrei tu tot la fel ca oamenii! Dacă tot vrei să deţii puterea atunci ce mai vrei să facă oamenii pentru tine dacă tehnologia deja le poate face aproape pe toate în locul omului?

    Şi eu apreciam cândva liberalismul, capitalismul şi chiar comunismul numai că acestea sunt doar nişte jocuri care azi sunt prea pline de contradicţii. În sport de exemplu nu există jocuri mult mai sănătoase care să fie tot la fel de pline de contradicţii? Singurul motiv pentru care eu aş aprecia astfel de jocuri bazate pe o competiţie a servituţii e că sunt distractive, dar ele nu sunt o ştiinţă. El nu au ştiinţă acolo ci sunt doar un jocuri în care ataci, faultezi şi ai grijă să nu te vadă arbitrul în cazul în care încalci regulile.

    Noi trăim într-o lume în care 10% din oameni deţin 90% din bani şi 1% din oameni deţin 40% din bogăţiile planetei. 34.000 de copii mor în fiecare zi din cauza sărăciei şi a unor boli ce pot fi prevenite şi 50% din populaţie trăieşte cu mai puţin de 2 dolari pe zi.

    Ce trebuie făcut şi cum trebuie făcut atunci?

    Va urma

    RăspundețiȘtergere
  12. Implementarea acestei ordini sociale şi economice trebuie făcută prin cooperare cu politicienii, deci prin legi şi trebuie să includă politicienii, guvernarea prin legi şi statul ("stat" înseamnă orice activitate finanţată prin impozite şi taxe). Implementarea acestei ordini economice şi sociale nu trebuie impusă forţat ci fiecare trebuie să adere le ea de bună voie şi să plece oricând vrea.

    Întotdeauna vor exista nişte oameni care vor vedea nişte opţiuni mai bune decât alţii în toate domeniile. Regulă înseamnă acea opţiune care trebuie respectată numai ea. Modalitatea prin care se stabileşte care e cea mai bună opţiune e modalitatea prin care se stabilesc de fapt regulile. Cei ce stabilesc regulile sunt cei ce fac legile.

    Trebuie început cumva cu o mişcare, cu un ONG şi mai apoi cu un partid politic prin care să se ajungă la guvernare.

    Care ar fi strategia politică cea mai potrivită pentru a putea obţine influenţă şi a face ceva? În principiu măcar, ar fi foarte simplu. Nu trebuie să candidezi de la bun început pentru toată puterea pe care o oferă constituţia. Dacă aş fi în locul lui Vadim de exemplu eu aş încerca să conving pe toată lumea de la bun început cum că eu vreau doar internele şi justiţia şi că nu mă voi atinge de nimic mai mult. Este cea mai mare prostie să candidezi de la bun început pentru toată puterea, tu care eşti un nimeni. Cel mai înţelept e să ceri un deget pentru ca să iei toată mâna. Cred că ar trebui ca şi Constituţia să reglementeze acest lucru.

    În cazul a ceea ce propun eu ar fi nevoie pentru început doar de Ministerul de Externe şi nimic mai mult! Evident că nu ar strica şi o preşedinţie dar pentru început îţi trebuie doar diplomaţie.

    Nu trebuie să urmăreşti mai multă putere decât ai nevoie în momentul respectiv pentru că e cea mai mare prostie! Chiar dacă prin absurd vei reuşi să câştigi puterea,vei avea o grămadă de responsabilităţi şi riscuri care nu ajută la nimic şi care nu duc nicăieri.

    Ceea ce spun eu oricum seamănă cu comunismul din punctul de vedere al faptului că pui în discuţie problema proprietăţii! Trebuie să dovedeşti că tot ceea ce ai, ai dobândit gratuit de la instituţia care se ocupă cu distribuirea gratuită şi cu jocul de noroc. Nu ai voie să donezi nimănui nimic ci doar să încredinţezi la loc instituţiei care se ocupă cu distribuirea gratuită pentru ca astfel să fie eliminată posibilitatea servituţii şi corupţiei sau a competiţiei pentru servitute. Dacă ai jucat la noroc, atunci şansele tale de câştig sunt cu atât mai mari cu cât ai cerut să deţii acel lucru pentru o perioadă cât mai scurtă de timp. Oricum asta înseamnă multă proprietate publică şi deci un comunism. Dar un comunism în care să intre cine vrea şi iasă cine vrea, atunci când vrea, plecând cu tot ce a contribuit dacă nu îi mai convine. Deci va fi nevoie de foarte multă campanie diplomatică şi de reclamă.

    Totuşi în comunismul care a existat cândva, nimeni nu avea voie să deţină mijloace de producţie. Monopolul statului decidea tot ce trebuie să se producă şi cât să se producă. În ceea ce propun eu fiecare votează ce să se producă sau îşi poate concentra acţiunile pentru a obţine cât mai multă putere de decizie acolo unde se produce.

    În comentariul următor am să vorbesc şi despre strategiile şi campaniile de reclamă şi despre cum mai poate fi stimulată munca cetăţenilor în condiţiile în care ei ar fi egoişti şi leneşi într-o societate în care totul e gratuit.

    RăspundețiȘtergere
  13. Omule se incarca blogul si apoi nu se va mai intelege nimic. Pune si tu pe blogul tau si facem link intre ele.

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu mi-am făcut încă un blog şi nu m-am hotărât încă în legătură cu ce să scriu pe el. Eu sunt obişnuit mai mult să scriu pe forumuri. Cred că în curând am să fac un blog mai specializat în care să mă ocup numai de tema pe care am abordat-o aici. Totuşi normal ar fi ca de aşa ceva să se ocupe o echipă şi nu o singură persoană. Ar trebui să port discuţii şi să mă sfătuiesc să văd şi dacă prezint bine. De multe ori mi s-a atras atenţia cum că aş avea un limbaj greoi care cică ridică probleme de nuanţă şi că sar de la de la o idee la alta fără să se înţeleagă legătura. Nici nu îmi prea place să prezint unui auditoriu despre care nu ştiu nimic şi nici nu ştiu dacă există. Nici nu ştiu să vorbesc cu un asemenea auditoriu.

    RăspundețiȘtergere
  15. Nicio problema. Este un inceput. Faptul ca ne exprimam ideile, oricat de gresite ar fi, inseamna un pas catre schimbare. Ar fi mai rau daca nu am spune nimic si am tacea.
    Toata lumea spune ca specialistii ar trebui sa se ocupe de rezolvarea problemelor. Total gresit. Ce numai specialistii fac parte din aceasta lume? Si noi facem parte. Si parerea noastra conteaza.

    RăspundețiȘtergere
  16. Da, cea mai puternica arma din zilele noastre este arma financiara. Incapatanatul de Ceausescu a indraznit sa se puna cu Banca Mondiala achitand datoriile, dupa care intentiona sa deschida o alta banca impreuna cu Irak si Libia, cu dobanda cuprinsa intre 3-5%. In 1968 s-a dat pt. prima data onorabilitate bancherului la Florenta si Venetia prin renasterea siciliana. Cei mai mari oameni ai momentului erau Marx si Engels. In general mai marii lumii au de comentat ceva. De ce au tacut? Se tem. Citeste capitolul "Tacerea lui Eliade". De ce? De cine sa temut el? I. P. Culianu spunea: Las ca stiu eu cine sunteti voi aia care stabiliti destinele lumii? Mda, trebuia sa taca. A fost ucis imediat dupa revolutie pt. ca incerca sa se intoarca in tara. Stia ce pune la cale Iliescu si cu Roman. Si acum inca ceva: pe vremea lui Hristos zarafii (camatar, dar mai nou bancher) erau biciuiti si alungati din templu pt. ca faceau bani din camata, fara sa munceasca. Si daca va spun ca Hristos a fost rastignit si din alte motive, pt. ca lumea ii urma invataturile? Intrebati-va ce este Banca Mondiala. Cu ce se ocupau templierii? Parerea mea, nu te arata in lumina reflectoarelor sa faci ordine in lume. Vrei exemple? Iata: Hristos, Iorga, Ceausescu, Galileo Galilei, Vladimirescu, Culianu, generalul Gusa, etc. Cineva ne vrea gramada la bloc si datori in banca. Numai bine.

    RăspundețiȘtergere