Am realizat acest blog dintr-un singur motiv: să aduc la cunoştiinţă celor care vor să asculte şi să înţeleagă modul în care băncile din România ne înrobesc.
De la început vreau să clarific cîteva lucruri. Nu sunt total împotriva băncilor (sau ca să folosesc un termen mai oficial, a instituţiilor bancare), deoarece, în teorie, ele sunt cele ce distribuie surplusul de bani din economie, de la cei care au acest surplus (persoane fizice, persoane juridice etc.) către cei care au nevoie de acest surplus (persoane fizice - pentru credite de consum, de nevoi personale etc.; persoane juridice - credite pentru investiţii, credite pentru capital de lucru etc.). Mai pe scurt (şi în continuare am să încerc să scriu în termeni cât mai simplii), sistemul bancar este, teoretic, acel motor care pune în funcţiune economia unei ţări.
Banii au fost "inventaţi" pentru a se facilita schimbul de bogăţie dintre două persoane. Nu am să intru în multe amănunte, însă un singur lucru este de reţinut: cei care au "inventat" banii au avut acest scop nobil de a ajuta oamenii să nu se mai chinuie cu trocul, o metodă învechită.
Dar nici prin cap nu le-a trecut că "invenţia" lor avea sa ducă acestă lume într-un drum fără întoarcere. Dacă scopul banilor era respectat, atunci totul era bine. Însă nu. Oamenii, din dorinţa lor de a avea cât mai mult, de a deţine cât mai multe avuţii, au început să se omoare pentru bani, au asuprit, au înrobit, au înşelat, au... continuaţi voi. Şi au făcut lucru acesta deoarece era greu. Era greu să ai bani şi avuţii doar cu muncă asiduuă.
Şi anii au trecut. Am ajuns în zilele de astăzi unde cei care ne asupresc, ne înrobesc nu mai folosesc arme. Nu, ei folosesc contracte de credit ce se pot modifica unilateral, dar numai de către ei, iau comisioane şi dacă păşeşti în "templul" lor, te pun să stai la cozi să le dai "darul", te fac să te simţi neînsemnat, mic, fără niciun fel de putere în faţa "grandorii" lor. Deci nimic nu s-a schimbat faţă de sclavagism şi alte forme de dominare în masă. Măcar atunci ştiai că dacă nu te supui, erai lovit cu biciul.
Nu instig la revoltă. Spun doar ce voi face eu. În primul rând voi intra în "templu" cu capul sus, mă voi duce la un funcţionar şi voi zice cu putere în glas: "Vreau un credit". Nu "Bună ziua, aş dori şi eu un credit". Binenţeles că cei de acolo vor sări ca nişte "şacali", cu fraze de genul : "Da cum să nu, să vedem dacă sunteţi eligibil, aveţi nevoie de adeverinţă de salariu, de...". "Na". "Haideţi să semnăm contractul". "Staţi aşa să CITIM contractul" zic eu. Acum le veţi vedea ochii cum se umplu de nedumerire: "ce contract să mai citim, ăsta nu ştie că acest contract se semnează cu ochii închişi, fără să mai fie citit?". "Ia să vedem: ce scrie aici, la paragraful ăsta, dobânda se poate modifica UNILATERAL de către bancă?;dobânda este variabilă? dobânda anuală este de 20%? şi DAE, cât e DAE? Eu zic să NEGOCIEM: scoatem paragraful cu unilateral, PENTRU CĂ E ILEGAL, NEGOCIEM dobânda, pot să ofer maxim 5%, fixă pe toată perioada contractului, stabilim nivelul comisioanelor PRIN CONTRACT, scoatem comisionul de plată anticipată". "Ceeee?" or să zică ei, "dar acest contract este standard, nu se poate negocia" . "Daaaa?" am să zic eu. "Atunci...bine. La revedere". Şi am să intru în alt "templu". Şi am să fac la fel. Şi pot pune un pariu: nicio bancă nu va "negocia".
Nu spun că cei care lucrează în bănci sunt aceşti "şacali", dar ei sunt îndoctrinaţi, sunt "înfometaţi" şi li se "dă ordin" să nu discute contractele altfel.... Şi ei din nevoie sau de nevoie se supun. Dar dacă fac parte din acest sistem mârşav, sunt la fel de vinovaţi. La fel de vinovaţi ca cei din conducere, care la rândul lor trebuie să "doneze" (alt termen mai elocvent nu am găsit) altora şi tot aşa. Gândiţi-vă la o caracatiţă care îşi întinde tentaculele peste această lume. Aşa este sistemul bancar. Un sistem piramidal, la capătul căruia se află câţiva oameni bogaţi, nişte "păpuşari" care ne pun să mişcăm cum vor ei, care stabilesc destine, cine trăieşte şi cine moare, în general drumul pe care trebuie să meargă planeta.
Acum stiu că cineva o să zică: "păi stai bă băiatule, dacă eu am nevoie de ceva de ce sa nu iau un credit? Ce, să aştept să îmbătrânesc, să nu mă bucur şi eu de viaţă, să am o casă, maşină, să plec în excursii?". Nu zic să nu. Nu sunt un demagog. Dar hai să vedem ce înseamnă acest lucru. Faci credit, îţi măresc rata că aşa vor şi mai presus POT, îţi mai iei un job să plăteşti rata sau nu mai mănânci ca să plăteşti rata în general munceşti mai mult să plăteşti rata. Te duci în concediu cu maşina ta cea nouă. Crezi că te vei distra? Nu. Te vei gândi cum să plăteşti rata. Şi vei veni mai obosit, mai stresat la locul de muncă, vei deveni mai obosit, mai stresat. Ăsta e preţul pe care-l vei plăti.
După părerea mea asta este soluţia. Să nu ne mai lăsăm călcaţi în picioare, să nu mai intrăm cu capul plecat nicăieri, să ne cunoaştem drepturile. Să nu ne fie frică de repercursiuni, de ameninţări de orice fel. Nu-mi place să citez pe alţii dar nu sunt destul de "filosof" să scot eu ceva. Aşadar: Seneca - “Nicio robie nu-i mai ruşinoasă decât cea de bunăvoie”. “Învaţă a muri! Cine învaţă să moară, nu ştie să mai fie rob. El este deasupra sau cel puţin în afara oricărei împilări". "Cine nu are pentru ce muri nu merită să trăiască" (asta nu ştiu cine a spus-o)
Se naşte de aici o întrebare: "ne-am nscut noi oamenii egali în această lume?". Eu cred că da. Dar apoi avem de ales. Între a fi ascultători, umili, înrobiţi sau a fi demni. Voi ce alegeţi?
De la început vreau să clarific cîteva lucruri. Nu sunt total împotriva băncilor (sau ca să folosesc un termen mai oficial, a instituţiilor bancare), deoarece, în teorie, ele sunt cele ce distribuie surplusul de bani din economie, de la cei care au acest surplus (persoane fizice, persoane juridice etc.) către cei care au nevoie de acest surplus (persoane fizice - pentru credite de consum, de nevoi personale etc.; persoane juridice - credite pentru investiţii, credite pentru capital de lucru etc.). Mai pe scurt (şi în continuare am să încerc să scriu în termeni cât mai simplii), sistemul bancar este, teoretic, acel motor care pune în funcţiune economia unei ţări.
Banii au fost "inventaţi" pentru a se facilita schimbul de bogăţie dintre două persoane. Nu am să intru în multe amănunte, însă un singur lucru este de reţinut: cei care au "inventat" banii au avut acest scop nobil de a ajuta oamenii să nu se mai chinuie cu trocul, o metodă învechită.
Dar nici prin cap nu le-a trecut că "invenţia" lor avea sa ducă acestă lume într-un drum fără întoarcere. Dacă scopul banilor era respectat, atunci totul era bine. Însă nu. Oamenii, din dorinţa lor de a avea cât mai mult, de a deţine cât mai multe avuţii, au început să se omoare pentru bani, au asuprit, au înrobit, au înşelat, au... continuaţi voi. Şi au făcut lucru acesta deoarece era greu. Era greu să ai bani şi avuţii doar cu muncă asiduuă.
Şi anii au trecut. Am ajuns în zilele de astăzi unde cei care ne asupresc, ne înrobesc nu mai folosesc arme. Nu, ei folosesc contracte de credit ce se pot modifica unilateral, dar numai de către ei, iau comisioane şi dacă păşeşti în "templul" lor, te pun să stai la cozi să le dai "darul", te fac să te simţi neînsemnat, mic, fără niciun fel de putere în faţa "grandorii" lor. Deci nimic nu s-a schimbat faţă de sclavagism şi alte forme de dominare în masă. Măcar atunci ştiai că dacă nu te supui, erai lovit cu biciul.
Nu instig la revoltă. Spun doar ce voi face eu. În primul rând voi intra în "templu" cu capul sus, mă voi duce la un funcţionar şi voi zice cu putere în glas: "Vreau un credit". Nu "Bună ziua, aş dori şi eu un credit". Binenţeles că cei de acolo vor sări ca nişte "şacali", cu fraze de genul : "Da cum să nu, să vedem dacă sunteţi eligibil, aveţi nevoie de adeverinţă de salariu, de...". "Na". "Haideţi să semnăm contractul". "Staţi aşa să CITIM contractul" zic eu. Acum le veţi vedea ochii cum se umplu de nedumerire: "ce contract să mai citim, ăsta nu ştie că acest contract se semnează cu ochii închişi, fără să mai fie citit?". "Ia să vedem: ce scrie aici, la paragraful ăsta, dobânda se poate modifica UNILATERAL de către bancă?;dobânda este variabilă? dobânda anuală este de 20%? şi DAE, cât e DAE? Eu zic să NEGOCIEM: scoatem paragraful cu unilateral, PENTRU CĂ E ILEGAL, NEGOCIEM dobânda, pot să ofer maxim 5%, fixă pe toată perioada contractului, stabilim nivelul comisioanelor PRIN CONTRACT, scoatem comisionul de plată anticipată". "Ceeee?" or să zică ei, "dar acest contract este standard, nu se poate negocia" . "Daaaa?" am să zic eu. "Atunci...bine. La revedere". Şi am să intru în alt "templu". Şi am să fac la fel. Şi pot pune un pariu: nicio bancă nu va "negocia".
Nu spun că cei care lucrează în bănci sunt aceşti "şacali", dar ei sunt îndoctrinaţi, sunt "înfometaţi" şi li se "dă ordin" să nu discute contractele altfel.... Şi ei din nevoie sau de nevoie se supun. Dar dacă fac parte din acest sistem mârşav, sunt la fel de vinovaţi. La fel de vinovaţi ca cei din conducere, care la rândul lor trebuie să "doneze" (alt termen mai elocvent nu am găsit) altora şi tot aşa. Gândiţi-vă la o caracatiţă care îşi întinde tentaculele peste această lume. Aşa este sistemul bancar. Un sistem piramidal, la capătul căruia se află câţiva oameni bogaţi, nişte "păpuşari" care ne pun să mişcăm cum vor ei, care stabilesc destine, cine trăieşte şi cine moare, în general drumul pe care trebuie să meargă planeta.
Acum stiu că cineva o să zică: "păi stai bă băiatule, dacă eu am nevoie de ceva de ce sa nu iau un credit? Ce, să aştept să îmbătrânesc, să nu mă bucur şi eu de viaţă, să am o casă, maşină, să plec în excursii?". Nu zic să nu. Nu sunt un demagog. Dar hai să vedem ce înseamnă acest lucru. Faci credit, îţi măresc rata că aşa vor şi mai presus POT, îţi mai iei un job să plăteşti rata sau nu mai mănânci ca să plăteşti rata în general munceşti mai mult să plăteşti rata. Te duci în concediu cu maşina ta cea nouă. Crezi că te vei distra? Nu. Te vei gândi cum să plăteşti rata. Şi vei veni mai obosit, mai stresat la locul de muncă, vei deveni mai obosit, mai stresat. Ăsta e preţul pe care-l vei plăti.
După părerea mea asta este soluţia. Să nu ne mai lăsăm călcaţi în picioare, să nu mai intrăm cu capul plecat nicăieri, să ne cunoaştem drepturile. Să nu ne fie frică de repercursiuni, de ameninţări de orice fel. Nu-mi place să citez pe alţii dar nu sunt destul de "filosof" să scot eu ceva. Aşadar: Seneca - “Nicio robie nu-i mai ruşinoasă decât cea de bunăvoie”. “Învaţă a muri! Cine învaţă să moară, nu ştie să mai fie rob. El este deasupra sau cel puţin în afara oricărei împilări". "Cine nu are pentru ce muri nu merită să trăiască" (asta nu ştiu cine a spus-o)
Se naşte de aici o întrebare: "ne-am nscut noi oamenii egali în această lume?". Eu cred că da. Dar apoi avem de ales. Între a fi ascultători, umili, înrobiţi sau a fi demni. Voi ce alegeţi?
